- pieptenel
- PIEPTENÉL, pieptenei, s.m. (pop.) Pieptănuş (1). – Pieptene + suf. -el.Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX '98pieptenél s. m., pl. pieptenéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
pieptene — PIÉPTENE, piepteni, s.m. 1. Obiect de toaletă confecţionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinţi… … Dicționar Român
pieptănel — pieptănél / pieptenél (rar) s. m., pl. pieptănéi / pieptenéi, art. pieptănéii / pieptenéii Trimis de gall, 21.02.2008. Sursa: DOOM 2 … Dicționar Român
pieptănuş — PIEPTĂNÚŞ, pieptănuşi, s.m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaş, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. uş. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX 98 PIEPTĂNÚŞ s. v. pieptănaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român