petrecăreţ — PETRECĂRÉŢ, EÁŢĂ, petrecăreţi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult şi des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. ăreţ. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PETRECĂRÉŢ adj., s. 1 … Dicționar Român
chefliu — CHEFLÍU, ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, ameţit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHEFLÍU adj., s. petrecăreţ, (înv. şi reg.) petrecător, ( … Dicționar Român
cât — CÂT, Ă, conj., prep., adv., (IV) câţi, te, pron. (V) câturi, s.n. I. conj. 1. (Introduce propoziţii temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... Se poartă frumos cu mine cât ştie că i sunt de folos. ♢ expr. (reg.) Cât ce... = îndată… … Dicționar Român
petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… … Dicționar Român
temporar — TEMPORÁR, Ă, temporari, e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ♢ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. Trimis de claudia, 13.09.2007.… … Dicționar Român
trecător — TRECĂTÓR, OÁRE, trecători, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f … Dicționar Român
însoţitor — ÎNSOŢITÓR, OÁRE, însoţitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care însoţeşte, care întovărăşeşte. ♢ Însoţitor de vagoane = funcţionar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la staţia de pornire până la staţia de destinaţie. –… … Dicționar Român
