companion — COMPANIÓN, OÁNĂ, companioni, oane, s.m. şi f. (Franţuzism). 1. Camarad, tovarăş. 2. Persoană care făcea parte dintr o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPANIÓN s. v.… … Dicționar Român
soţ — SOŢ, soţi, s.m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soţia lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (înv.) Soţie, nevastă. 2. (pop.) Tovarăş, însoţitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul… … Dicționar Român
lictor — LÍCTOR, lictori, s.m. (în Roma antică) Persoană care însoţea, în anumite ocazii, pe înalţii demnitari, mergând înaintea lor şi purtând fasciile. – Din lat. lictor, oris. Trimis de LauraGellner, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 lictór s. m., pl.… … Dicționar Român
soţie — SOŢÍE, soţii, s.f. 1. Femeie măritată considerată în raport cu bărbatul ei; nevastă, soaţă. ♦ (înv.) Soţ, bărbat. ♦ (pop.) Perechea unui animal. 2. (pop.) Tovarăş, însoţitor; prieten. 3. (pop.) Soţ (3). – Soţ + suf. ie. Trimis de dante,… … Dicționar Român
acolit — ACOLÍT, Ă, acoliţi, te, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într o acţiune, într un domeniu de activitate). ♦ Părtaş, complice la o uneltire (criminală). 2. s.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având… … Dicționar Român
acompania — ACOMPANIÁ vb. 1. (muz.) a secunda. (Îl acompania la pian.) 2. v. însoţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime acompaniá vb. (sil. ni a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg … Dicționar Român
caiman — CAIMÁN, caimani, s.m. Specie de crocodil din America Centrală şi de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman. Trimis de viorelgrosu, 29.01.2003. Sursa: DEX 98 CAIMÁN2, caimani, s.m. (reg.) Persoană care însoţeşte în … Dicționar Român
colaţiune — colaţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. colaţiúnii; pl. colaţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COLAŢIÚNE s.f. 1. Colaţionare. 2. Drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. Gustare. [cf. fr.… … Dicționar Român
conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… … Dicționar Român
consot — consót, oáţă, s.m. şi f. (înv.) consort, companion, însoţitor. Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
