înspicat — ÎNSPICÁT, Ă, înspicaţi, te, adj. 1. Care a dat în spic; care are spice. 2. (Despre păr) Cu fire albe; cărunt; p. ext. (despre părul sau blana unor animale) cu vârful de culoare mai deschisă; cu vârful în formă de spic. ♦ (Despre ţesături, p. ext … Dicționar Român
spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… … Dicționar Român
înspicare — ÎNSPICÁRE, înspicări, s.f. Acţiunea de a înspica şi rezultatul ei. – v. înspica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 înspicáre s. f., g. d. art. înspicării; pl. înspicări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
costrei — COSTRÉI, costrei, s.m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor şi cu flori purpurii (Echinochloa crus gallii). ♢ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic şi cu spiculeţe roşcate, cea mai dăunătoare … Dicționar Român
spica — spicá1, spic şi spichéz, vb. I (înv. şi reg.) 1. a spicui, a culege spice. 2. (despre graminee) a înspica. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR spicá2, vb. I (reg.) a despica. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
spicui — SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr o cantitate mai mare). [prez. ind. şi … Dicționar Român
spicula — spiculá1, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (înv.) a ascuţi. Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DAR spiculá2, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (reg.; despre graminee) a înspica … Dicționar Român
