spicui

spicui
SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [prez. ind. şi: spícui] – Spic + suf. -ui.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPICUÍ vb. v. înspica.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spicuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spicuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SPICU//Í spicuiiésc tranz. 1) (spice) A strânge după secerat. 2) (idei, date, informaţii) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + suf. spicuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • spicuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spicuiáscã …   Romanian orthography

  • pogârci — pogârcí, pogârcésc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă. Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DAR  pogîrcí ( césc, ít), vb. – 1. (refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boţi, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – var.… …   Dicționar Român

  • spicuire — SPICUÍRE, spicuiri, s.f. Acţiunea de a spicui şi rezultatul ei; spicuială. – v. spicui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  spicuíre s. f., g. d. art. spicuírii; pl. spicuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • ciuguli — CIUGULÍ, ciugulesc, vb. IV. tranz. 1. (Despre păsări) A ciupi de ici şi de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul. 2. (fam.; despre oameni) A mânca dintr un aliment, luând numai câte puţin, de ici şi de colo. – et. nec …   Dicționar Român

  • spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… …   Dicționar Român

  • spica — spicá1, spic şi spichéz, vb. I (înv. şi reg.) 1. a spicui, a culege spice. 2. (despre graminee) a înspica. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR  spicá2, vb. I (reg.) a despica. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • spicuială — SPICUIÁLĂ, spicuieli, s.f. Spicuire. – Spicui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  spicuiálă s. f., g. d. art. spicuiélii; pl. spicuiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • spicuitor — SPICUITÓR, OÁRE, spicuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care spicuieşte. [pr.: cu i ] – Spicui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  spicuitór s. m. (sil. cu i ), pl. spicuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • înspica — ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. intranz. (pop.) A face spic, a da în spic. – lat. inspicare sau în + spic. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a înspica.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”