spicuitor

spicuitor
SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care spicuieşte. [pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

spicuitór s. m. (sil. -cu-i-), pl. spicuitóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”