spicul

spicul
SPÍCUL, spicule, s.n. (bot.; astăzi rar) Spiculeţ (2). [acc. şi: spicúl.pl. şi: (m.) spículi] – Din lat. spiculum, fr. spicule.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPÍCUL s. v. lance, spiculeţ, spicuşor, suliţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spícul s. m., pl. spículi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPICÚL s.m. 1. Spicuşor, spiculeţ. 2. Corpuscul silicios sau calcaros care intră în componenţa scheletului spongierilor. [< fr. spicule, cf. lat. spiculum – ac].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SPÍCUL s. m. 1. spicuşor, spiculeţ. 2. os mic în formă de spic; fragment de os. 3. corpuscul silicios sau calcaros care intră în componenţa scheletului spongierilor. (< fr. spicule)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • spícul — s. m., pl. spículi …   Romanian orthography

  • spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… …   Dicționar Român

  • mustaţă — MUSTÁŢĂ, mustăţi, s.f. I. 1. Părul care creşte deasupra buzei superioare la bărbaţi. ♢ expr. (fam.) A i râde (sau a i zâmbi cuiva) mustaţa = a se bucura. A râde (sau a i zâmbi) pe sub mustaţă = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reţinut (şi… …   Dicționar Român

  • secară — SECÁRĂ s.f. 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt şi cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară şi furajeră (Secale cereale). 2. Compus: secară cornută = conul secarei. – lat. secale. Trimis… …   Dicționar Român

  • spiculeţ — SPICULÉŢ, spiculeţe, s.n. 1. Diminutiv al lui spic; spicuşor, spicuţ. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescenţe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • couhage — Cowhage Cow hage (kou h[asl]j), n. [Cf. Hind. kaw[=a]nch, ko[=a]nch.] (Bot.) A leguminous climbing plant of the genus {Mucuna}, having crooked pods covered with sharp hairs, which stick to the fingers, causing intolerable itching. The spicul[ae]… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • cowage — Cowhage Cow hage (kou h[asl]j), n. [Cf. Hind. kaw[=a]nch, ko[=a]nch.] (Bot.) A leguminous climbing plant of the genus {Mucuna}, having crooked pods covered with sharp hairs, which stick to the fingers, causing intolerable itching. The spicul[ae]… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Cowhage — Cow hage (kou h[asl]j), n. [Cf. Hind. kaw[=a]nch, ko[=a]nch.] (Bot.) A leguminous climbing plant of the genus {Mucuna}, having crooked pods covered with sharp hairs, which stick to the fingers, causing intolerable itching. The spicul[ae] are… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • cowitch — Cowhage Cow hage (kou h[asl]j), n. [Cf. Hind. kaw[=a]nch, ko[=a]nch.] (Bot.) A leguminous climbing plant of the genus {Mucuna}, having crooked pods covered with sharp hairs, which stick to the fingers, causing intolerable itching. The spicul[ae]… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Spicula — Spic u*la, n.; pl. {Spicul[ae]}. [NL., dim. of L. spica a spike, ear.] (Bot.) (a) A little spike; a spikelet. (b) A pointed fleshy appendage. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”