mustaţă

mustaţă
MUSTÁŢĂ, mustăţi, s.f. I. 1. Părul care creşte deasupra buzei superioare la bărbaţi. ♢ expr. (fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustaţa = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustaţă = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reţinut (şi ironic). A trage (sau a duce) la mustaţă = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor şi ale crustaceelor. II. p. anal. 1. (La pl.) Fire lungi şi subţiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viţei de vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuinţate în construcţii pentru susţinerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oţel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [var.: (pop.) mustéaţă s.f.] – lat.v. *mustacea.
Trimis de ana_zecheru, 11.03.2008. Sursa: DEX '98

MUSTÁŢĂ s. v. antenă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MUSTÁŢĂ s. v. barbă, mătase, ţeapă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mustáţă s. f., g.-d. art. mustăţii; pl. mustăţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUST//ÁŢĂ mustaţăăţi f. 1) Păr care creşte deasupra buzei superioare la bărbaţi. ♢ A-i râde (sau a-i zâmbi) cuiva mustaţăaţa a fi mulţumit; a se bucura. A râde (sau a zâmbi) pe sub mustaţăăţi a râde abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc în jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele două fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antenă. 4) Fire subţiri situate în jurul gurii la unii peşti, care servesc ca organe pentru pipăit. 5) la pl. Ţepi lungi şi subţiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Mătasea porumbului. [G.-D. mustăţii] /<lat. mustacea
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

mustáţă (mustắţi), s.f.1. Părul care creşte la bărbaţi deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Ţeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agăţătoare. – Mr., megl. mustaţă. lat. mustacea (Puşcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din gr. μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), cf. bg. mustak (Domaschke 90), alb. mustakje, sb., cr. mustač, it. mostacchio, sp. mostacho. – Der. mustăcios, adj. (cu mustaţă); mustăcioară, s.f. (mustaţă mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un lat. mustaciolum; mustăci, vb. (a zîmbi; a da semne de nemulţumire); mustăceală, s.f. (probă de nemulţumire). – Din rom. provine bg. mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mustata — • herjata, halventaa, haukkua, häpäistä, loukata, morkata, mustata, panetella, parjata, puhua pahaa, soimata, solvata, sättiä • panetella, haukkua, herjata, häpäistä, loukata, morkata, mustata, parjata, puhua pahaa, solvata …   Suomi sanakirja synonyymejä

  • Marin Mustaţă — Personal information Born 3 March 1954(1954 03 03) Bucharest, Romania Died 2007 Sport Sport Fencing …   Wikipedia

  • Dumitru Mustaţă — Personal information Born 28 April 1929 (1929 04 28) (age 82) Richiţele, Romania Sport Sport Fencing Dumitru Mustaţă (born 28 April 1929) is a Romanian Olympic fencer. He competed in the in …   Wikipedia

  • miji — MIJÍ, mijesc, vb. IV. intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ♢ expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A( i) miji (cuiva) mustaţa = a începe să i crească unui tânăr mustaţa, a fi pe… …   Dicționar Român

  • Liste der Olympiasieger im Fechten/Medaillengewinner — Olympiasieger Fechten Übersicht Alle Medaillengewinner Alle Medaillengewinnerinnen …   Deutsch Wikipedia

  • mustăci — MUSTĂCÍ, mustăcesc, vb. IV. intranz. 1. A râde pe sub mustaţă, a zâmbi reţinut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulţumit de ceva. – Din mustaţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mustăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mustăcésc …   Dicționar Român

  • mustăcioară — MUSTĂCIOÁRĂ, mustăcioare, s.f. Diminutiv al lui mustaţă (I). – Mustaţă suf. ioară. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mustăcioáră s. f. (sil. cioa ), g. d. art. mustăcioárei; pl. mustăcioáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mustăcios — MUSTĂCIÓS, OÁSĂ, mustăcioşi, oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are mustăţi (I) mari şi dese. 2. (Despre cereale) Cu ţepi lungi şi deşi. 3. (Despre unele plante) Cu mustăţi (II 3). [var.: musteciós, oásă adj.] – Mustaţă + suf. ios. Trimis… …   Dicționar Român

  • puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98  PUF2,… …   Dicționar Român

  • rade — RÁDE, rad, vb. III. 1. tranz. şi refl. A( şi) tăia cu briciul sau cu maşina de ras părul, barba sau mustăţile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ♢ Exp. (tranz.; fam.; ir (ironic).) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (fam.) Să… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”