pogârci

pogârcí, pogârcésc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă.

Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DAR



pogîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. (refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boţi, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. sl. grŭciti "a strînge", cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ "culegere", pabirŭkŭ "strugure necules", sb. pabirčiti "a spicui". Explicaţia din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s.f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). cf. sgîrci, pobir.

Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DER