cât

CÂT, -Ă, conj., prep., adv., (IV) câţi, -te, pron. (V) câturi, s.n. I. conj. 1. (Introduce propoziţii temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... Se poartă frumos cu mine cât ştie că-i sunt de folos. ♢ expr. (reg.) Cât ce... = îndată ce... Cât ai bate din (sau în) palme sau cât te-ai şterge (sau freca) la ochi, cât ai scăpăra din(tr-un) amnar = foarte repede, într-o clipă, imediat. Numai cât = doar. 2. (Introduce propoziţii modale sau atributive) În măsura, în gradul în care... Venea cât putea mai repede. ♢ expr. (Adesea în corelaţie cu "atât") Cu cât = pe măsură ce... Pe (sau după) cât = după cum..., precum, în măsura în care... Cât se poate (de...) sau (eliptic) cât de... sau cât mai... = foarte. A striga (sau a ţipa etc.) cât îl ia (sau ţine) gura = a striga, cât poate de tare. 3. (înv. şi pop.; introduce propoziţii consecutive) Încât, de, că. Gemea cât îţi era mai mare mila. 4. (Introduce propoziţii concesive) Deşi, cu toate că, oricât. Cât era de reţinut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propoziţii completive directe) Am plătit cât nu face. 6. (Introduce propoziţii adversative) Ci, mai ales. Nu era atât de strâmt, cât incomod. 7. (În corelaţie cu sine însuşi; introduce propoziţii copulative eliptice) Când... când..., şi... şi... II. prep. (Folosit în comparaţii) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era înalt cât casa. ♢ expr. Cât despre... (sau pentru...) = în ce priveşte..., cu privire la..., relativ la... III. adv. 1. (În propoziţii independente exclamative sau interogative) În ce măsură, în ce grad; în ce durată (mare) de timp. Cât de bine a cântat! Cât l-am aşteptat! 2. (Corelativ, în expr.) Atât.... cât... = în acelaşi grad, număr, în aceeaşi măsură etc. ca şi... Atât..., cât şi... = şi..., şi; nu numai..., ci (şi)... Cu cât... cu atât... = pe măsură ce..., tot mai mult... 3. (În expr.) Cât colo = departe. Cât de colo = de departe, de la mare distanţă; imediat, de la prima vedere; în mod clar. (pop.) Cât colea = aproape. Cât de cât = măcar, puţin de tot; (în construcţii negative) deloc. Cât (e) lumea (şi pământul) = totdeauna; (în construcţii negative) niciodată. IV. pron. 1. pron. interog. (Cu) ce preţ? în ce număr? în ce cantitate? ce durată de timp? cât costă? ♢ expr. Cât e ceasul? = ce oră este (acum)? În câte (ale lunii) e (azi)? = la ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? Pe cât te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cât a fost s-a terminat. Câţi au venit. Câtă vreme a trecut! ♢ expr. Câtă frunză, câtă iarbă sau câtă frunză şi iarbă, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o mulţime nenumărată. Câte-n lună şi-n soare sau câte-n lună şi-n stele, câte şi mai câte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui. Câtă mai = mare, coşcogea. v. s.n. (mat.) Număr rezultat dintr-o împărţire, rezultatul unei împărţiri; raport care există între două numere sau două mărimi. – lat. quantus (contaminat cu lat. quotus şi cata).

Trimis de valeriu, 16.02.2009. Sursa: DEX '98



CÂT conj. v. că, de, încât.

Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: Sinonime



CÂT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi cât şi ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E înalt cât bradul.) 3. adv. (pop.) precât. (cât îmi dau seama ...) 4. conj. oricât. (cât era el de reţinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (cât aş mai râde!) 6. adv. v. ce. II. s. (mat.) (înv.) câtuitor, cuprinzător, cvoţient, petrecător. (cât al unei împărţiri.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cât adv., conjcţ.

Trimis de siveco, 23.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



cât pr. m., adj. m., pl. câţi; f. sg. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. şi f. câtor

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



cât s. n., pl. câturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de cât prep. + pr. sau + adj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de câte ori loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



în cât prep. + pr. sau + adj. (în cât suntem astăzi?, în cât timp ai scris articolul? )

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



nici cât adv. + adv.

Trimis de siveco, 03.06.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



CÂT¹ adv. 1) (exprimă ideea de cantitate nedeterminată sau ideea de superlativ) Foarte mult; în măsură mare; mult de tot. 2): cât colea nu departe; în apropiere. cât colo foarte departe. cât de cât măcar puţin; măcar un pic. cât de colo de departe. cât (e) lumea (şi pământul) niciodată. /<lat. quantus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÂT² conj. 1) (introduce propoziţii modale, temporale, atributive etc.). ♢ Cu cât... cu atât pe măsură ce...; tot mai mult. Atât... cât şi... nu numai... ci şi... 2) (introduce propoziţii completive directe) Am dat cât a cerut. /<lat. quantus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÂT³ prep. (introduce complemente circumstanţiale de mod, de măsură sau atribute) Ca. Mănâncă cât şapte. ♢ Cât despre, cât pentru în ceea ce priveşte. /<lat. quantus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÂT⁴ câturi n. mat. Număr care rezultă dintr-o împărţire. /<lat. quantus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÂT⁵ câtă (câţi, câte) 1) (cu valoare de numeral nehotărât): Câte în lună şi în stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotărât) cât timp. ♢ Câtă frunză şi iarbă în număr foarte mare. Câte şi mai câte (câte şi mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe şi mărunte. Nu ştiu cât (sau câtă, câţi, câte) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) cât e ora? /<lat. quantus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cît (-tă; pl. cîţi -te), adj. – 1. În ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp (adj. şi adv. inter.) – Cît se poate. – Nu ştiu cît, cine ştie cît. – Pe cît. – 2. Ca, precum (serveşte drept corelaţie în comparaţiile de egalitate în care se ia în consideraţie aspectul cantitativ): mămîncă cît şapte şi bea cît opt (Alecsandri). – Cît negru sub unghie. – Cîtă frunză şi iarbă. – Cît colo. – Cît colea. – Cît de colo. – Cît pe ce. – Nici cît. – 3. În compararea retorică a doi termeni identici, indică ideea de "o vreme, un răstimp": s-au luptat cît s-au luptat (I. Teodoreanu). – 4. În comparaţiile al căror prim termen lipseşte, îndică ideea de "cît mai mult posibil": merinde cît a putut duce calul (Ispirescu); pîinea cît de proaspătă, vinul cît de vechi şi nevasta cît de tînără (Alecsandri). – 5. În timpul în care, atîta timp, pînă cînd (indică limita duratei vb. care urmează): cît n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o să păţim (Alecsandri). – 6. Oricît de: marea cîtu-i de lată (Dosoftei). – 7. Enorm: cîtă căciula (Creangă), (rar cu această folosire, se preferă der. cîtămai). – 8. În corelaţie cu atît, indică o echivalenţă sau egalitate de cantităţi: cîţi frăgari pe la Arad, atîtea gănduri mă bat (Popular, Trans.). – Cu cît ... cu atît. – Cît ... cît. – Cît de cît. – Numai cît. – Cît pentru, cît despre. – 9. Astfel încît: mulţi au căzut, cît abia au scăpat (Ludescu). – 10. De cînd: cît ieşea omul din straja Bucureştilor (Ghica). – Cît ce. – 11. (refl.) În ce număr? În ce cantitate? cu cîţi te-ai sărutat? (Popular Trans.). – Cîte toate. – Cîte şi mai cîte. – 12. Cu forma art. al cîtelea (f. a cîta), introduce întrebările la care se aşteaptă ca răspuns un numeral ordinal. – 13. (s.n.) Numărul rezultat dintr-o împărţire. Mr. cît, megl. cǫt, istr. căt. lat. quantus, contaminat cu lat. quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; cf. Puşcariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); cf. it., port. quanto, prov., v. fr. quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui quantus ar fi *cînt; însă numai Procopovici s-a gîndit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot. DAR explică forma art. cîtelea prin quotus-libet, care nu este posibilă fonetic. Der. cîtime, cîtăţime, s.f. (cantitate). Comp. cîtămai (var. cîtamai), adv. (enorm, foarte mare); cîtuşi, adv. (înv., nu contează cît, păstrat în expresia cîtuşi de puţin); cîtva, adj. (la sing., cu funcţie adv., un timp, o vreme; la pl., cu funcţie adj., unii, cîţiva); decît, conj. (corelaţie a comparaţiilor de inegalitate; mai mult ca; numai că, dar); încît, conj. (atît de mult că); întrucît, conj. (deoarece, avînd în vedere că); oarecît (var. oarecîtva), adv . (într-un fel); oricît (var. vericît), adj. (în orice cantitate).

Trimis de blaurb, 26.02.2009. Sursa: DER