trecător

trecător
TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munţi sau printre două înălţimi; pas. 2. p. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ător.
Trimis de LauraGellner, 08.10.2007. Sursa: DEX '98

Trecător ≠ etern, netrecător, permanent, veşnic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

TRECĂTÓR adj., s. 1. adj. v. temporar. 2. adj. nedefinitiv, provizoriu, temporar, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situaţie trecătoroare.) 3. adj. efemer, pieritor, schimbător, temporar, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (Întâmplări trecătoroare.) 4. adj. v. fugitiv. 5. s. v. pieton. 6. s. v. călător. (trecător pe un drum de ţară.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trecătór adj. m., s. m., pl. trecătóri; (persoană) f. sg. şi pl. trecătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRECĂT//ÓR1 trecătoroáre (trecătoróri, trecătoroáre) 1) Care trece; care este de scurtă durată; efemer. Efect trecător. 2) şi substantival (despre persoane) Care este în trecere (pe undeva). /a trece + suf. trecătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRECĂTÓR2 trecători m. Persoană care merge pe o arteră de circulaţie; pieton. /a trece + suf. trecătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • Trecator — Trec·a·tor (trekґə tor) trademark for a preparation of ethionamide …   Medical dictionary

  • temporar — TEMPORÁR, Ă, temporari, e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ♢ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • efemer — EFEMÉR, Ă, efemeri, e, adj., s.f. 1. adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. s.f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subţire şi moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva… …   Dicționar Român

  • pasager — PASAGÉR, Ă, pasageri, e s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care este numai în trecere printr un loc, printr o localitate etc., persoană care circulă sau călătoreşte folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. s.n. Navă de… …   Dicționar Român

  • călător — CĂLĂTÓR, OÁRE, călători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călătoreşte, care se află în călătorie. 2. adj. (Despre popoare) Nomad. 3. adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în ţări mai calde; migrator. 4. adj …   Dicționar Român

  • fugitiv — FUGITÍV, Ă, fugitivi, e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Fugitiv ≠ îndelung,… …   Dicționar Român

  • meteoric — METEÓRIC, Ă, meteorici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine meteorilor (1), referitor la meteori. ♢ Apă meteorică = apă care provine din precipitaţiile atmosferice. 2. adj. Care ţine de meteori (2), privitor la meteori. ♦ fig. Care se iveşte pe… …   Dicționar Român

  • momentan — MOMENTÁN, Ă, momentani, e, adj. 1. Care durează un moment sau puţin timp; temporar, trecător. ♦ (gram.; despre verbe şi timpuri verbale) Care exprimă acţiuni de durată scurtă. 2. Care este din momentul de faţă; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât;… …   Dicționar Român

  • pieritor — PIERITÓR, OÁRE, pieritori, oare, adj. 1. Supus morţii, pieirii; muritor. ♢ expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipeşte, care nu durează; trecător, efemer.… …   Dicționar Român

  • pieton — PIETÓN, pietoni, s.m. Persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule. [pr.: pi e ] – Din fr. piéton. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98  PIETÓN s. trecător, (înv.) pedestru. (Erau puţini pieton pe stradă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”