călător

călător
CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călătoreşte, care se află în călătorie. 2. adj. (Despre popoare) Nomad. 3. adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în ţări mai calde; migrator. 4. adj. fig. Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CĂLĂTÓR adj. v. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime

CĂLĂTÓR s., adj. 1. s. drumeţ, (reg.) drumaş, (Transilv.) drumar, drumătoriu, (înv.) strainic. (Un călător obosit de drum.) 2. s. v. trecător. (Un călător întârziat trecea strada.) 3. s. v. pasager. 4. adj. v. nomad. 5. adj. v. migrator. 6. adj. v. voiajor.
Trimis de siveco, 18.12.2007. Sursa: Sinonime

călătór adj. m., s. m., pl. călătóri; f. sg. şi pl. călătoáre
Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

porumbél călătór s. m. + adj.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂLĂT//ÓR1 călătoroáre (călătoróri, călătoroáre) 1) Care călătoreşte; care este în călătorie. 2) (despre păsări) Care pleacă să ierneze în ţările calde; migrator. 3) (despre popoare) Care migrează. /cale + suf. călătorător
Trimis de siveco, 28.10.2006. Sursa: NODEX

CĂLĂT//ÓR2 călătoroáre (călătoróri, călătoroáre) m. şi f. Persoană care călătoreşte. /căle + suf. călătorător
Trimis de siveco, 28.10.2006. Sursa: NODEX

călătór (călătoáre), adj. – 1. Care călătoreşte. – 2. (s.m.) Vizitator. – 3. Mobil, nomad, migrator. Origine incertă. Este considerat în mod normal a fi der. de la cale "drum, stradă"; însă der. prezintă dificultăţi. suf. -tor se aplică de obicei der. verbali; şi, pe de altă parte, nu poate da naştere la rîndul său la un der. verbal, ca a călători (verbi gracia, supărător este conceput numai ca un der. posterior de tipul *a supărători). Puşcariu 262 şi DAR a încercat să evite dificultatea, presupunînd că termenul călător ar fi provenit din cale, precum alb. udhëtar "călător" de la udhë "drum". La fel de justificat s-ar putea invoca lat. viator faţă de via. Totuşi, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale şi călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginaţia populară. Călător ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală der. de la acest cuvînt. Ideea de "călătorie" era strîns legată de cea de "a călări", cf. germ. reisen şi reiten. Dacă presupunem că lat. caballus a format aceeaşi der. ca equus, vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvîntul călător "persoană care merge călare" şi, mai tîrziu, "persoană care călătoreşte". Der. călătoreţ, adj. (care călătoreşte mult); călători, vb. (a fi călător, a fi pe drum; refl., a se duce; refl., a muri, a deceda); călătorie, s.f. (acţiunea de a călători); călătorit, adj. (care a călătorit mult).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • Calātor — (lat.), 1) Diener zu öffentlichen Ausrufungen u. Zusammenrufen des Volkes zu den Comitien. 2) Herolde, die bei Opfern von dem Priester vorausgeschickt wurden, um die auf der Straße arbeitenden Handwerker von ihrer Beschäftigung aufhören zu lassen …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Calator — Ein Calator (lateinisch, von calare „ausrufen“; Plural calatores) war im antiken Rom ein Sklave oder Freigelassener, der bestimmte Funktionen ausübte. Generell bezeichnete das Wort einen Sklaven, der Botendienste versah oder seinen Herrn… …   Deutsch Wikipedia

  • Calator — Ca|la|tor [k...] der; s, ...oren <aus lat. calator »Diener« zu calare »holen«> im alten Rom ein Sklave, der für seinen Herrn Gäste einzuladen u. gewünschte Leute herbeizurufen hatte …   Das große Fremdwörterbuch

  • CALA — calator …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • călători — CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ refl. fig. (reg.) A se sfârşi; a muri. – Din călător. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CĂLĂTORÍ vb. a… …   Dicționar Român

  • voiajor — VOIAJÓR, voiajori, s.m. 1. (Şi adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localităţi în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis voiajor. [pr.: vo ia ] – Din fr. voyageur. Trimis de bogdanrsb,… …   Dicționar Român

  • migrator — MIGRATÓR, OÁRE, migratori, oare, adj. Care migrează; călător. – Din fr. migrateur. Trimis de LauraGellner, 14.11.2008. Sursa: DEX 98  Migrator ≠ sedentar Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  MIGRATÓR adj. călător, (reg.) mutător.… …   Dicționar Român

  • pasager — PASAGÉR, Ă, pasageri, e s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care este numai în trecere printr un loc, printr o localitate etc., persoană care circulă sau călătoreşte folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. s.n. Navă de… …   Dicționar Român

  • peregrin — PEREGRÍN, peregrini, s.m. Persoană care călătoreşte mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (înv.) Pelerin. [var.: pelegrín s.m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PEREGRÍN …   Dicționar Român

  • trecător — TRECĂTÓR, OÁRE, trecători, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”