- peregrin
- PEREGRÍN, peregrini, s.m. Persoană care călătoreşte mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (înv.) Pelerin. [var.: pelegrín s.m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PEREGRÍN s. (rar) pelerin. (Un biet peregrin care bătea satele.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePEREGRÍN s. v. pelerin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperegrín s. m. (sil. -grin), pl. peregríniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEREGRÍN peregrini m. 1) Persoană care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoană care cutreieră lumea. /<lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrinoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPEREGRÍN s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPEREGRÍN s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetăţenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit, "inamic public". 2. pelerin. ♢ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNperegrín (peregríni), s.m. – Pelerin; drumeţ. lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s.m., din fr. pélerin. – Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s.n. (călătorie); pelerinaj, s.n. (hagialîc); pelerină, s.f., din fr. pèlerine.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.