parcurge

parcurge
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanţă (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ spec. A citi ceva în grabă şi superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PARCÚRGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (parcurge zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (parcurge camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a parcurge distanţa de 5 000 m în ...) 4. v. cutreiera. 5. v. străbate. 6. v. citi. 7. v. răsfoi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

parcúrge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, l pl. parcúrserăm; part. parcúrs
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PARCÚRGE parcúrg tranz. 1) (distanţe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărţi etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. ♢ parcurge cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARCÚRGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanţă). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -cúrg, perf.s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].
Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DN

PARCÚRGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanţă). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

parcúrge (parcúrg, parcúrs), vb. – A străbate, a merge. – var. parcurge. fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge. – Der. parcurs (var. percurs), s.n. (distanţă străbătută).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • parcúrge — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, l pl. parcúrserãm; part. parcúrs …   Romanian orthography

  • străbate — STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. tranz. şi intranz. A trece printr un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. tranz. A trece pe o suprafaţă în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a… …   Dicționar Român

  • revoluţie — REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale,… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… …   Dicționar Român

  • parcurgere — PARCÚRGERE s.f. Acţiunea de a parcurge. – v. parcurge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PARCÚRGERE s. 1. v. străbatere. 2. v. citire. 3. v. răs foire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pa …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • citi — CITÍ, citesc, vb. IV. tranz. 1. A parcurge un text (pronunţând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoştinţă de cele scrise. ♦ A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conţinutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind… …   Dicționar Român

  • călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… …   Dicționar Român

  • orbital — ORBITÁL, Ă, orbitali, e, adj. 1. Care aparţine orbitei cereşti, privitor la orbita unui corp ceresc. ♦ (Despre un mobil) Care parcurge o orbită. 2. Care aparţine sau se află în orbita oculară. – Din fr. orbital. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”