ofiţer

ofiţer
OFIŢÉR, ofiţeri, s.m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcţionari cu atribuţii sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ♢ Ofiţer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă şi cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieşit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decoraţii; persoană care a primit acest grad. II. (pop.) Varietate de crap lung şi subţire, cu capul mare şi osos, cu carnea tare şi puţin gustoasă, care trăieşte în bălţile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier.
Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

OFIŢÉR s. (mil.) (înv. şi reg.) tist, (rusism înv.) porucic, poruşnic. (Un ofiţer de cavalerie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ofiţer s. m., pl. ofiţéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OFIŢÉR ofiţeri m. (denumire generică) Militar din efectivul de comandă al forţelor armate sau al poliţiei. /<pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier
Trimis de siveco, 06.02.2008. Sursa: NODEX

OFIŢER s. m. grad militar de la sublocotenent până la general. (< pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier, germ. Offizier)
Trimis de raduborza, 06.02.2008. Sursa: MDN

ofiţér (ofiţéri), s.m. – Militar cu grad superior. fr. officier, prin intermediul germ. Offizier şi probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofiţeresc, adj. (de ofiţer); ofiţereşte, adv. (ca ofiţerii); ofiţerime, s.f. (corp ofiţeresc); subofiţer, s.m. grad superior sergentului şi inferior sublocotenentului). cf. oficiu.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • locotenent — LOCOTENÉNT, locotenenţi, s.m. 1. Grad de ofiţer superior sublocotenentului şi inferior locotenentului major; persoană care are acest grad. ♢ Locotenent major = grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior căpitanului; persoană care poartă… …   Dicționar Român

  • colonel — COLONÉL2 s.n. Corp de literă de şapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COLONÉL s. (mil.) (înv.) oberst, oberşter, polcovnic. (colonelul comandă de obicei un regiment.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • Order of the Star of Romania — The Collar (Sash) of The Star of Romania Awarded by The King of the Romanians (1877 1947) The President of Romania …   Wikipedia

  • ordonanţă — ORDONÁNŢĂ, ordonanţe, s.f. 1. Dispoziţie scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conţine această dispoziţie. ♢ Ofiţer de ordonanţă = ofiţer ataşat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a… …   Dicționar Român

  • ştab — (1) ştaburi, s.n., (2, 3) ştabi, s.m. 1. s.n. (înv.) Stat major. 2. s.m. (înv.) Ofiţer care făcea parte dintr un ştab (1); p. ext. ofiţer superior. ♢ Ştab ofiţer = ofiţer de stat major. 3. s.m. (f …   Dicționar Român

  • adjutant — ADJUTÁNT, adjutanţi, s.m. 1. Ofiţer ataşat unui comandant sau unui şef militar într o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar; ofiţer care face parte dintr un stat major; aghiotant. 2. (Ieşit din uz) Grad pentru personalul… …   Dicționar Român

  • comandor — COMANDÓR, comandori, s.m. 1. Grad de ofiţer în aviaţie şi în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decoraţii militare şi civile. – Din fr. commandeur. Trimis de hai,… …   Dicționar Român

  • căpitan — CĂPITÁN, căpitani. s.m. 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului; persoană care are acest grad. ♢ (mar.) Căpitan locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviaţie; ofiţer care are acest grad.… …   Dicționar Român

  • general — GENERÁL1, generali, s.m. Denumire generică pentru gradele de ofiţeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [var.: ghenerár, ghinărár s.m.] – Din fr. général. cf. rus. g h e n e r a l. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • ofiţeresc — OFIŢERÉSC, EÁSCĂ, ofiţereşti, adj. Care aparţine unui ofiţer (I 1), privitor la ofiţer, de ofiţer, ca al ofiţerilor. – Ofiţer + suf. esc. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  ofiţerésc adj. m., f. ofiţereáscă; pl. m. şi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”