ofiţeresc

ofiţeresc: OFIŢERÉSC, -EÁSCĂ, ofiţereşti, adj. Care aparţine unui ofiţer (I 1), privitor la ofiţer, de ofiţer, ca al ofiţerilor. – Ofiţer + suf. -esc.

Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ofiţerésc adj. m., f. ofiţereáscă; pl. m. şi f. ofiţeréşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OFIŢER//ÉSC ofiţeresceáscă (ofiţerescéşti) Care ţine de ofiţeri; propriu ofiţerilor. /ofiţer + suf. ofiţerescesc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

ofiţer — OFIŢÉR, ofiţeri, s.m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcţionari cu atribuţii sau cu însărcinări speciale; persoană având acest… … Dicționar Român
ofiţerime — OFIŢERÍME s.f. (Cu sens colectiv) Corpul ofiţeresc; mulţime, număr mare de ofiţeri (I 1); totalitatea ofiţerilor. – Ofiţer + suf. ime. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 ofiţeríme s. f., g. d. art. ofiţerímii Trimis de siveco,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias