- colonel
- COLONÉL2 s.n. Corp de literă de şapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98COLONÉL s. (mil.) (înv.) oberst, oberşter, polcovnic. (colonelul comandă de obicei un regiment.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecolonél (ofiţer) s. m., pl. colonéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcolonél (corp de literă) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgenerál-colonél s. m., pl. generáli-colonéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlocotenént-colonél s. m., pl. locotenénţi-colonéi; abr. lt-col.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLONÉ//L coloneli m. 1) Grad de ofiţer superior, între locotenent-colonel şi general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de şapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel].Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DNCOLONÉL s.m. Grad de ofiţer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofiţer purtând acest grad. ♢ Locotenent colonel = grad de ofiţer superior maiorului; ofiţer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DNCOLONÉL1 s. m. grad de ofiţer superior, imediat inferior generalului. ♢ locotenent colonel = grad de ofiţer superior maiorului. (<fr. colonel)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNCOLONÉL2 s. n. corp de literă de şapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNcolonél (colonéi), s.m. – Grad de ofiţer superior; persoană care poartă acest grad. it. collonello (sec. XVIII) şi apoi din fr. colonel. – Der. coloneasă, s.f. (soţie de colonel).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.