- locotenent
- LOCOTENÉNT, locotenenţi, s.m. 1. Grad de ofiţer superior sublocotenentului şi inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofiţer superior mai mare decât maiorul şi inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (înv.); Locotenent-comandor = grad de ofiţer în aviaţia sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (înv.) Persoană care ţine locul unui demnitar. – Din it. locotenente.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LOCOTENÉNT s. (mil.) 1. (înv.) porucic, poruşnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.Trimis de siveco, 04.04.2009. Sursa: SinonimeLOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegenerál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlocotenént s. m., pl. locotenénţi; abr. lt.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlocotenént-comandór s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlocotenént-majór s. m., pl. locotenénţi-majóri; abr. lt-maj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLOCOTENÉN//T locotenentţi m. Ofiţer cu grad imediat superior sublocotenentului. ♢ locotenent major ofiţer cu grad între locotenent şi căpitan. locotenent-colonel ofiţer cu grad între maior şi colonel. /<it. locotenenteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLOCOTENÉNT s.m. 1. Locţiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unităţi din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiţer care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiţer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiţer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofiţer din aviaţie sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].Trimis de LauraGellner, 07.10.2006. Sursa: DNLOCOTENÉNT s. m. 1. locţiitor. ♢ comandant ajutor al unei mari unităţi din armata Romei antice. 2. grad de ofiţer imediat superior celui de sublocotenent. o locotenent -major = grad de ofiţer imediat superior locotenentului; locotenent -colonel = grad de ofiţer imediat superior maiorului. (< it. locotenente)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.