- locotenenţă
- LOCOTENÉNŢĂ, locotenenţe, s.f. (înv.) Funcţia de locţiitor. ♢ (În epoca modernă, în Ţara Românească şi în Moldova) Locotenenţă domnească = organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita atribuţiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX '98LOCOTENÉNŢĂ s. v. regenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelocotenénţă s. f., g.-d. art. locotenénţei; pl. locotenénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLOCOTENÉNŢ//Ă locotenenţăe f. : locotenenţă domnească organ administrativ-politic, care ţinea locul domnului, exercitând atribuţiile acestuia. /<it. lougotenenzaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLOCOTENÉNŢĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita funcţiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deţinea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza].Trimis de LauraGellner, 07.10.2006. Sursa: DNLOCOTENÉNŢĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita funcţiile acestuia. (< it. locotenenza)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.