- regenţă
- REGÉNŢĂ, regenţe, s.f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenţei sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura şi în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin supleţea, graţia şi delicateţea elementelor decorative. – Din fr. régence.Trimis de IoanSoleriu, 08.12.2008. Sursa: DEX '98REGÉNŢĂ s. (înv.) căimăcămie, locotenenţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeregénţă s. f., g.-d. art. regénţei; pl. regénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREGÉNŢ//Ă regenţăe f. 1) Guvernare provizorie a unei sau a mai multor persoane împuter-nicite (în timpul minoratului, absenţei sau bolii monarhului). 2) Perioadă cât durează această guvernare. 3) Persoană sau organ colegial care exercită prerogativele monarhu-lui. 4) (în Franţa, la începutul sec. XVIII) Stil în arhitectură şi în arta decorativă care se caracterizează prin graţie şi delicateţe. /<fr. régenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREGÉNŢĂ s.f. 1. Guvernare a unui stat monarhic exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorităţii sau al absenţei regelui; timp cât durează o asemenea guvernare. 2. (ist.) Nume care se dădea unor state musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunisia) guvernate printr-o delegaţie a sultanului din Constantinopol. [cf. fr. régence, it. reggenza].Trimis de LauraGellner, 22.08.2005. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.