- ştab
- ŞTAB (1) ştaburi, s.n., (2, 3) ştabi, s.m. 1. s.n. (înv.) Stat-major. 2. s.m. (înv.) Ofiţer care făcea parte dintr-un ştab (1); p. ext. ofiţer superior. ♢ Ştab-ofiţer = ofiţer de stat-major. 3. s.m. (fam.) Persoană de vază pe plan social; şef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab.Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98ŞTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ştab la noi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞTAB s. v. conducător, stat-major, şef.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeştab (ofiţer superior, şef) s. m., pl. ştabiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficştab (stat-major) s. n., pl. ştáburiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficştab-ofiţér s. m., pl. ştab-ofiţériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞTAB1 ştaburi n. Organ de conducere a forţelor armate; stat-major. /<germ. Stab, rus. štabTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞTAB2 ştabi m. fam. Persoană care face parte din conducerea unei instituţii, organizaţii etc.; conducător; şef. /<germ. Stab, rus. štabTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXştab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn.Trimis de blaurb, 20.02.2007. Sursa: DARŞTAB s. m. (fam.) persoană de vază pe plan social; şef, conducător. (< germ. Stab)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNştab (-buri), s.n. – 1. (înv.) Stat Major. – 2. (s.m.) Ofiţer din Statul Major. germ. Stab, prin intermediul rus. štab (Candrea). Este dubletul lui şteap, s.m. (spin, mărăcine), prin intermediul săs. stap (Drăganu, Dacor., III, 709; cf. Graur, BL, III, 43), cf. sb. štap, rus. štepa (în Munt., mai curînd în forma ştep).Trimis de blaurb, 16.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.