- obiectiva
- OBIECTIVÁ, obiectivez, vb. I. tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existenţă obiectivă. ♦ refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98obiectivá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectivéz, 3 sg. şi pl. obiectiveázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OBIECTIV//Á obiectivaéz tranz. (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face să se obiecti-veze. /<fr. objectiverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE OBIECTIV//Á pers.3 se obiectivaeáză intranz. (despre gînduri, planuri etc.) A se transforma în ceva obiectiv, real. /<fr. objectiverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOBIECTIVÁ vb. I. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca existând în afară de conştiinţa omului şi independent de ea. ♦ refl. A deveni obiectiv. [cf. fr. objectivér].Trimis de LauraGellner, 02.12.2006. Sursa: DN!obiectivá (a obiectiva) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectiveázăTrimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2OBIECTIVÁ vb. I. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existenţă obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1). II. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< fr. objectivér)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.