- instrumentalism
- INSTRUMENTALÍSM s.n. Concepţie filosofică potrivit căreia noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind numai nişte instrumente pentru săvârşirea unor acţiuni utile individului. – Din fr. instrumentalisme. cf. rus. i n s t r u m e n t a l i z m.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98instrumentalísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSTRUMENTALÍSM s.n. 1. Concepţie filozofică idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice sunt simple "instrumente" şi "chei" utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. Şcoală formalistă în poezie care îşi propune să creeze efecte lirice prin combinaţii sonore muzicale, expresive. v. simbolism (1) [în DN]. [cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNINSTRUMENTALÍSM s. n. 1. concepţie idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice sunt simple "instrumente" şi "chei" utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. şcoală formalistă în poezie care îşi propune să creeze efecte lirice prin combinaţii sonore muzicale, expresive. (< fr. instrumentalisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.