- instrumental
- INSTRUMENTÁL, -Ă, instrumentali, -e, adj. 1. Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. (gram.; în sintagma) Complement circumstanţial instrumental = complement circumstanţial care arată mijlocul prin care se realizează o acţiune. – Din fr. instrumental.Trimis de valeriu, 13.08.2004. Sursa: DEX '98instrumentál adj. m., pl. instrumentáli; f. sg. instrumentálă, pl. instrumentáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSTRUMENTÁL instrumentală (instrumentali, instrumentale) 1) (de- spre piese muzicale) Care este executat la instrumente. 2) Care este format din instrumente. Ansamblu instrumental. /<fr. instrumentalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSTRUMENTÁL, -Ă adj. 1. (muz.) Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. Complement circumstanţial instrumental = complement circumstanţial care arată prin ce mijloc se îndeplineşte o acţiune. [cf. fr. instrumental].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINSTRUMENTÁL, -Ă I. adj. 1. (despre muzică) executat cu ajutorul instrumentelor. 2. complement circumstanţial instrumental = complement care arată mijlocul prin care se îndeplineşte o acţiune; propoziţie instrumentală (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care îndeplineşte în frază rol de complement circumstanţial instrumental. ♢ (psih.; despre condiţionări, obiecte, acte psihice) care serveşte drept mijloc pentru dezvoltarea unei acţiuni sau obţinerea unui efect. II. s. n. caz al flexiunii nominale în indo-europeană (transmis şi în limba rusă) care arată instrumentul cu ajutorul căruia se realizează acţiunea verbului. (< fr. instrumental)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.