- empiriocriticism
- EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârşitul sec. XIX, care nega existenţa obiectivă a lumii materiale şi considera lucrurile ca fenomene ale conştiinţei, ca simple complexe de senzaţii; machism. [pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritiţizm.Trimis de claudia, 03.09.2003. Sursa: DEX '98EMPIRIOCRITICÍSM s. (FILOZ.) machism.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeempiriocriticísm s. n. (sil. -ri-o-cri-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEMPIRIOCRITICÍSM n. Concepţie filozofică bazată pe critica cunoaşterii. [Sil. em-pi-ri-o-cri-ti-cism] /<rus. empiriokritiţizmTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, care rupea experienţa de materie şi concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzaţii, negând existenţa obiectivă, independentă de subiect, a realităţii materiale; machism. [pron. -ri-o-. / rus. empiriokritiţizm, cf. fr. empiriocriticisme].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNEMPIRIOCRITICÍSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experienţa, de materie şi concepea lumea ca un simplu complex de senzaţii, negând existenţa obiectivă a realităţii lumii; machism. (< rus. empiriokritiţizm)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.