Dicționar Român. 2013.
dărăpănare — DĂRĂPĂNÁRE s.f. Acţiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – v. dărăpăna. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire,… … Dicționar Român
ebulment — ebulmént s. n., pl. ebulménte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EBULMÉNT s.n. (geol.) Surpare, prăbuşire, năruire. ♦ Materialul astfel rezultat. [< fr. éboulement]. Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN … … Dicționar Român
cădere — CĂDÉRE, căderi, s.f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mişcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitaţiei. ♢ Cădere de apă = diferenţă de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de … Dicționar Român
dărîma — dărîmá (dărấm, dărâmát), vb. – 1. A rupe crengile de pe un trunchi. – 2. A doborî, a face să cadă jos fructele din pom spre a fi culese. – 3. A dărîma, a doborî la pămînt. – 4. A distruge, a nărui, a demola (o construcţie). – 5. A doborî, a… … Dicționar Român
picare — PICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) pica1 şi rezultatul ei. – v. pica1. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PICÁRE s. 1. v. cădere. 2. cădere, dărâmare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (picare cuiva la pământ.) 3. cădere, eşec … Dicționar Român
pleoştit — PLEOŞTÍT, Ă, pleoştiţi, te, adj. 1. Lăsat într o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. fig. (fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – v. pleoşti. Trimis de oprocopiuc, 13 … Dicționar Român
prăbuşeală — PRĂBUŞEÁLĂ, prăbuşeli, s.f. Prăbuşire. – Prăbuşi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞEÁLĂ s. v. cădere, dărăpănare, dărî mare, dărâmat, năruire, năruit, prăbu şire, prăvălire, risipire, surpare, surpat. Trimis de… … Dicționar Român
prăbuşire — PRĂBUŞÍRE, prăbuşiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăbuşi şi rezultatul ei; prăbuşeală. ♦ fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – v. prăbuşi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat,… … Dicționar Român
risipitură — RISIPITÚRĂ s. v. abis, adânc, dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, prăpastie, ruină, surpătură. Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belşug, abundenţă. 2. împrăştiere,… … Dicționar Român
risipă — RISÍPĂ, risipe, s.f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau băneşti, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ fig. Belşug, prisos, abundenţă. 2. (înv. şi pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbuşire. ♢ loc. adj. În risipă = care se… … Dicționar Român
