Dicționar Român. 2013.
dărăpănat — DĂRĂPĂNÁT, Ă, dărăpănaţi, te, adj. (Despre construcţii) Gata să se dărâme, deteriorat; p. ext. năruit, surpat. – v. dărăpăna. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂPĂNÁT adj. 1. v. ruinat. 2. dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit,… … Dicționar Român
năruitură — NĂRUITÚRĂ, năruituri, s.f. Ruină a unei construcţii; dărâmătură. [pr.: ru i ] – Nărui + suf. tură. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂRUITÚRĂ s. v. ruină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime năruitúră s. f. (sil. ru i ) … Dicționar Român
căzut — CĂZÚT, căzuţi, adj. (Despre ochi) Înfundat în cap. – v. cădea. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂZÚT adj. 1. năruit, prăbuşit, prăvălit, răsturnat. (Un gard căzut.) 2. v. dus. Trimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dărâmat — DĂRÂMÁT, Ă, dărâmaţi, te, adj. 1. Prăbuşit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [var.: (reg.) dărmát, ă adj.] – v. dărâma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRÂMÁT adj … Dicționar Român
dărăpănare — DĂRĂPĂNÁRE s.f. Acţiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – v. dărăpăna. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire,… … Dicționar Român
hâit — HÂÍT, Ă, hâiţi, te, adj. (pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbuşit. [var.: hăít, ă adj.] – v. hâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂÍT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat … Dicționar Român
nărui — NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuşi; spec. a (se) ruina. ♦ refl. (Despre fiinţe) A se prăbuşi cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbuşindu se). – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român
prăbuşeală — PRĂBUŞEÁLĂ, prăbuşeli, s.f. Prăbuşire. – Prăbuşi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞEÁLĂ s. v. cădere, dărăpănare, dărî mare, dărâmat, năruire, năruit, prăbu şire, prăvălire, risipire, surpare, surpat. Trimis de… … Dicționar Român
prăbuşire — PRĂBUŞÍRE, prăbuşiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăbuşi şi rezultatul ei; prăbuşeală. ♦ fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – v. prăbuşi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat,… … Dicționar Român
prăbuşit — PRĂBUŞÍT, Ă, prăbuşiţi, te, adj. 1. Căzut sau culcat (brusc şi cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ fig. Descurajat, deznădăjduit. – v. prăbuşi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
