jidovină — jidovínă s. f., g. d. art. jidovínei; pl. jidovíne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de… … Dicționar Român
năroaie — năroáie s.f. (reg.) făgaş sau râpă, pline cu cioturi şi pietre, făcute de şuvoiul ploilor; năruitură. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
nărui — NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuşi; spec. a (se) ruina. ♦ refl. (Despre fiinţe) A se prăbuşi cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbuşindu se). – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român
risipitură — RISIPITÚRĂ s. v. abis, adânc, dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, prăpastie, ruină, surpătură. Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belşug, abundenţă. 2. împrăştiere,… … Dicționar Român
risipă — RISÍPĂ, risipe, s.f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau băneşti, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ fig. Belşug, prisos, abundenţă. 2. (înv. şi pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbuşire. ♢ loc. adj. În risipă = care se… … Dicționar Român
ruină — RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. fig. Pierderea averii sau … Dicționar Român
ruinătură — RUINĂTÚRĂ s. v. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
surpare — SURPÁRE, surpări, s.f. Acţiunea de a (se) surpa şi rezultatul ei. – v. surpa. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SURPÁRE s. l. v. prăbuşire. 2. prăbuşire, scufundare. (surpare pământului.) 3. (geol.) surpătură. (S a produs o surpare de… … Dicționar Român
