jigăreală — JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s.f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. eală. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 jigăreálă s. f., g. d. art. jigărélii; pl. jigăréli Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
pleoştit — PLEOŞTÍT, Ă, pleoştiţi, te, adj. 1. Lăsat într o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. fig. (fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – v. pleoşti. Trimis de oprocopiuc, 13 … Dicționar Român
prăbuşeală — PRĂBUŞEÁLĂ, prăbuşeli, s.f. Prăbuşire. – Prăbuşi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞEÁLĂ s. v. cădere, dărăpănare, dărî mare, dărâmat, năruire, năruit, prăbu şire, prăvălire, risipire, surpare, surpat. Trimis de… … Dicționar Român
prăbuşire — PRĂBUŞÍRE, prăbuşiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăbuşi şi rezultatul ei; prăbuşeală. ♦ fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – v. prăbuşi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat,… … Dicționar Român
risipă — RISÍPĂ, risipe, s.f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau băneşti, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ fig. Belşug, prisos, abundenţă. 2. (înv. şi pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbuşire. ♢ loc. adj. În risipă = care se… … Dicționar Român
ruinare — RUINÁRE, ruinări, s.f. Acţiunea de a (se) ruina şi rezultatul ei. [pr.: ru i ] – v. ruina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (ruinare unui zid vechi.) 2. v.… … Dicționar Român
ruină — RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. fig. Pierderea averii sau … Dicționar Român
