dărăpăna

dărăpăna
DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. tranz. (reg.) A-şi smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂRĂPĂNÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a dărăpăna zidul cetăţii.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dărăpăná vb., ind. prez. 1 sg. dărápăn, 2 sg. dărápeni, 3 sg. dărápănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dărápene
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE DĂRĂPĂNÁ pers.3 se dărápănă intranz. pop. (despre construcţii) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dărăpăná (-néz, dărăpănát), vb. – 1. (înv.) A tăia, a zgîria. – 2. (înv.) A smulge părul din cap. – 3. (Rar) A lua, a prăda, a jefui. – 4. A distruge, a nărui, a rade de pe faţa pămîntului. – 5. A dăuna, a păgubi, a ruina. – var. derăpăna. lat. dĕruncĭnāre "a peria, a netezi, a nivela". Semantismul prezintă dificultăţi, în lumina primelor folosiri documentate în limba veche şi populară, dar uitate în limba scrisă. Fonetismul indică faptul că trebuie să se plece de la o var. *dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui qu › p; la pierderea infixului nazal ar fi putut influenţa analogia cu rupes, cf. it. dirupare, dirupinato. Ipotezele anterioare sînt insuficiente: lat. *deripinare (Candrea, Éléments, 11); dēripināre din lat. *dĕrapĕre (Philippide, Principii, 99; Puşcariu 484; Tiktin; REW 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165; cf. contra Graur, BL, V, 95), formaţie dificilă care nu explică evoluţia semantică; gr. δρεπανιζω "a seca" (Bogrea, Dacor., IV, 807). – Der. dărăpănătură, s.f. (ruină, clădire dărăpănată).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ruina — RUINÁ, ruinez, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. fig. A şi pierde sau a face pe cineva să şi piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A( şi) distruge sănătatea. [pr …   Dicționar Român

  • părădui — PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (reg. şi fam.) 1. refl. (Despre construcţii, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – et. nec. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • dărâma — DĂRÂMÁ, dărấm, vb. I. tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ refl. A se prăbuşi, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr un… …   Dicționar Român

  • dărăpănare — DĂRĂPĂNÁRE s.f. Acţiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – v. dărăpăna. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire,… …   Dicționar Român

  • dărăpănătură — DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s.f. Construcţie dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. ătură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dărăpănătúră s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • părăgini — PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcţii etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PĂRĂGINÍ vb …   Dicționar Român

  • dorovăi — DOROVĂÍ vb. v. dărăpăna, degrada, măcina, părăgini, ruina, strica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dorovăí ( ăésc, ít), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creaţie expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu… …   Dicționar Român

  • dărăpănat — DĂRĂPĂNÁT, Ă, dărăpănaţi, te, adj. (Despre construcţii) Gata să se dărâme, deteriorat; p. ext. năruit, surpat. – v. dărăpăna. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂRĂPĂNÁT adj. 1. v. ruinat. 2. dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit,… …   Dicționar Român

  • dărăpănător — DĂRĂPĂNĂTÓR, OÁRE, dărăpănători, oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. – Dărăpăna + suf. ător. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂRĂPĂNĂTÓR adj. v. devastator, dezastru os, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor,… …   Dicționar Român

  • hodorogi — HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. intranz. fig. A vorbi mult, tare şi fără rost. 3. refl.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”