dărăpăna — DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. tranz. (reg.) A şi smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
paragină — PARÁGINĂ, paragini, s.f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcţie dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcţii. [var.: (înv.) părágină s.f.] – … Dicționar Român
risipitură — RISIPITÚRĂ s. v. abis, adânc, dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, prăpastie, ruină, surpătură. Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belşug, abundenţă. 2. împrăştiere,… … Dicționar Român
risipă — RISÍPĂ, risipe, s.f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau băneşti, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ fig. Belşug, prisos, abundenţă. 2. (înv. şi pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbuşire. ♢ loc. adj. În risipă = care se… … Dicționar Român
ruină — RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. fig. Pierderea averii sau … Dicționar Român
ruinătură — RUINĂTÚRĂ s. v. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
surpare — SURPÁRE, surpări, s.f. Acţiunea de a (se) surpa şi rezultatul ei. – v. surpa. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SURPÁRE s. l. v. prăbuşire. 2. prăbuşire, scufundare. (surpare pământului.) 3. (geol.) surpătură. (S a produs o surpare de… … Dicționar Român
târoagă — TÂROÁGĂ, târoage, s.f. (reg.) Cocioabă, dărăpănătură. Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
