Dicționar Român. 2013.
dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… … Dicționar Român
belfer — BÉLFER, belferi, s.m. (reg., fam. sau depr.) 1. Învăţător; profesor. 2. Om care se lăfăieşte în lux şi bogăţie. – Din idiş Belfer (= germ. Beihelfer). Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BÉLFER s. v. dascăl, institutor, învăţător,… … Dicționar Român
dăscăleac — DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s.m. (Rar) Dăscălaş. – Din dascăl + suf. eac. Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DLRM … Dicționar Român
dăscălici — DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s.m. (Rar) Dăscălaş. [var.: dascaléci s.m.] – Dascăl + suf. ici. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dăscălíci s. m., pl. dăscălíci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… … Dicționar Român
