suspiciune — SUSPICIÚNE, suspiciuni, s.f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intenţiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [pr.: ci u ] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, onis. Trimis… … Dicționar Român
decepţionism — DECEPŢIONÍSM s.n. Atitudine pesimistă manifestată (în sec. XIX), în artă şi în literatură, prin expresia unei dezamăgiri permanente şi a unui sentiment de neîncredere faţă de progres. [pr.: ţi o ] – Decepţiune + suf. ism. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
scepticism — SCEPTICÍSM s.n. 1 Concepţie care pune la îndoială posibilitatea cunoaşterii veridice a realităţii lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoştinţe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet şi imprecis al acesteia. 2 Atitudine… … Dicționar Român
complex — COMPLÉX, Ă, complecşi, xe, adj., s.n. 1. adj. Format din mai multe părţi; care îmbrăţişează, care întruneşte în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr… … Dicționar Român
incredulitate — INCREDULITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a nu fi credul; lipsă de încredere; neîncredere. – Din fr. incrédulité. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCREDULITÁTE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
mefienţă — MEFIÉNŢĂ, mefienţe, s.f. 1. (livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (psih.) Suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. [pr.: fi en ] – Din fr. méfiance. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mefiénţă s. f. (sil. fi en ), g. d. art … Dicționar Român
misoneism — MISONEÍSM s.n. (livr.) Sentiment de neîncredere sau aversiune faţă de orice noutate, schimbare. [pr.: ne ism] – Din fr. misonéisme. Trimis de laurap, 05.05.2004. Sursa: DEX 98 misoneísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
suspect — SUSPÉCT, Ă, suspecţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te fereşti; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
îndoială — ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s.f. 1. Neîncredere; ezitare, şovăială; îndoire. ♢ loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ♢ expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva … Dicționar Român
bănuială — BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s.f. 1. Presupunere, presimţire, supoziţie. 2. Atitudine de neîncredere faţă de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenţie rea; suspiciune. – Bănui + suf. eală. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
