solitar — SOLITÁR, Ă, solitari, e, adj., s.n. 1. adj. Care se găseşte singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care creşte singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinţe; adesea… … Dicționar Român
necălcat — NECĂLCÁT, Ă, necălcaţi, te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; şifonat, mototolit, boţit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni;… … Dicționar Român
virgin — VIRGÍN, Ă, virgini, e, adj. 1. Care nu a avut niciodată relaţii sexuale; cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. 2. fig. Candid, inocent, nevinovat. 3. fig. (Despre locuri) Necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat;… … Dicționar Român
cotlon — COTLÓN, cotloane, s.n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziş. ♦ (reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcţie de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face loc şi pe care se aşază… … Dicționar Român
gol — GOL1, goluri, s.n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere. – Din engl. goal. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GOL2, GOÁLĂ, goi, goale, adj … Dicționar Român
necirculat — NECIRCULÁT adj. v. neumblat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nestrăbătut — NESTRĂBĂTÚT, Ă, nestrăbătuţi, te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Ne + străbătut. Trimis de cornel, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 NESTRĂBĂTÚT adj. 1. impenetrabil, nepătruns, nepenetrabil. (Loc nestrăbătut.) 2. v. neumblat.… … Dicționar Român
pustietate — PUSTIETÁTE, pustietăţi, s.f. 1. Regiune lipsită de vegetaţie (şi nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puţin umblat. 2. Singurătate, izolare. [pr.: ti e ] – Pustiu + suf. ătate. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUSTIETÁTE s. 1. v … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
silhui — SILHÚI, IE, silhui, ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ fig. (Despre fiinţe) Cu mişcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăştiat. – Silhă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
