- neumă
- NÉUMĂ, neume, s.f. Semn de notaţie muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.Trimis de GabiAlex, 20.06.2005. Sursa: DEX '98néumă s. f. (sil. neu-), g.-d. art. néumei; pl. néumeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNÉUMĂ s.f. Semn de notaţie muzicală, constând din puncte şi virgule fără portativ, folosită în evul mediu mai ales pentru cântecele liturgice. ♦ Frază muzicală a cărei ultimă silabă se prelungeşte sau care este cântată fără cuvinte. [pron. neu-. / cf. fr. neume, it., lat., gr. neuma].Trimis de LauraGellner, 25.11.2006. Sursa: DNNÉUMĂ s. f. semn de notaţie muzicală constând din puncte şi virgule fără portativ, în evul mediu pentru cântarea liturgică. ♢ grup de note emise dintr-o singură respiraţie. ♢ parte dintr-o frază muzicală bisericească a cărei ultimă silabă se prelungeşte sau care este cântată fără cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.