incapabil — INCAPÁBIL, Ă, incapabili, e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable. Trimis de valeriu, 16.03.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
profan — PROFÁN, Ă, profani, e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă … Dicționar Român
ageamiu — AGEAMÍU, ÍE, ageamii, adj., s.m. şi f. (fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi. Trimis de ana zecheru, 07.10.2008. Sursa: DEX 98 AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat,… … Dicționar Român
neajutorat — NEAJUTORÁT, Ă, neajutoraţi, te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilităţi, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [pr.: ne a ] – Ne + ajutorat. Trimis de… … Dicționar Român
neghiob — NEGHIÓB, OÁBĂ, neghiobi, oabe, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. adj. (Despre fapte, vorbe etc … Dicționar Român
neîndemânatic — NEÎNDEMÂNÁTIC, Ă, neîndemânatici, ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranţă; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranţă; stângaci. – Ne + îndemânatic. Trimis de… … Dicționar Român
buştean — BUŞTEÁN, buşteni, s.m. Trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buştihan. ♢ expr. (Adverbial) A dormi buştean = a dormi adânc. A (se) lămuri buştean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit … Dicționar Român
capabil — CAPÁBIL, Ă, capabili, e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis. Trimis de valeriu, 11 … Dicționar Român
car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… … Dicționar Român
caş — CAŞ, (1) caşuri, s.n. (caşi, s.m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat şi stors de zer. 2. Substanţă lipicioasă care se formează în colţurile ciocului la puii de păsări. ♢ expr. (ir.) E cu caş(ul) la gură sau Încă nu i a picat caşul… … Dicționar Român
