buştean

buştean
BUŞTEÁN, buşteni, s.m. Trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buştihan. ♢ expr. (Adverbial) A dormi buştean = a dormi adânc. A (se) lămuri buştean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicaţii neclare. – et. nec.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

BUŞTEÁN s. 1. v. buturugă. 2. butuc, (înv. şi reg.) pociumb. (buştean rămas în pământ după tăierea copacului.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BUŞTEÁN s. v. butuc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

buşteán s. m., pl. buşténi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUŞT//EÁN buşteanéni m. 1) Tulpină a unui copac curăţată de crengi; trunchi. 2) Bucată groasă de lemn de foc; butuc; buturugă. 3) fig. fam. Persoană lipsită de pricepere şi de simţire; om nepriceput şi nesimţit. ♢ A dormi buştean a dormi adânc, fără simţire; a dormi bute. A (se) lămuri buştean a da (sau a primi) o explicaţie neclară; a lăsa (sau a rămâne) nelămurit. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

buşteán (buşténi), – 1. Trunchi de copac tăiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – var. boştean, (Mold.) buştihan. – Mr. buştină "funingine". Origine necunoscută. Puşcariu, Dacor., III, 657, propusese săs. bumstam, din germ. Baumstamm "trunchi de copac", care nu prezintă dificultăţi în privinţa folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenţei din mr., şi nici der. buştenit, adj. (înnegrit); buştină, s.f. (negură, întunecime); buştuşag, s.n. (înv., Trans., incendiu, devastare). În toţi aceşti der. pare a se recunoaşte un reprezentant al lat. bustum "ars" sau "rug".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • buşteán — s. m., pl. buşténi …   Romanian orthography

  • butuc — BUTÚC, butuci, s.m. 1. Bucată dintr un trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buştean, buturugă. ♢ expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu mai poată mişca; a …   Dicționar Român

  • bucium — BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal şi folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. [var.: búcin s.n.] – lat. bucinum. Trimis de… …   Dicționar Român

  • buturugă — BUTURÚGĂ, buturugi, s.f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buştean. – cf. b u t u r ă şi t u m u r u g. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUTURÚGĂ s. buştean,… …   Dicționar Român

  • derula — DERULÁ, deruléz, vb. I. tranz. 1. A desface, a desfăşura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr un buştean căruia i se dă o mişcare lentă de învârtire în faţa ferăstrăului. – Din fr. dérouler. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • gros — GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv… …   Dicționar Român

  • tăietor — TĂIETÓR2, tăietori, s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea (sacrifica) animalelor în abator. ♦ (înv.) Omorâtor, ucigaş. – Din tăia + suf. (ă) tor. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM … …   Dicționar Român

  • buştihan — BUŞTIHÁN, buştihani, s.m. (reg.) Buştean. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUŞTIHÁN s. v. buştean, butuc, buturugă, ciot. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  buştihán s. m., pl. b …   Dicționar Român

  • cloţ — CLOŢ, cloţuri, s.n. Spărtură, fragment dintr o cărămidă (mai ales de la demolări). – cf. germ. Klotz. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  cloţ s. n., pl. clóţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  cloţ1, clóţuri …   Dicționar Român

  • lătunoaie — LĂTUNOÁIE, lătunoi, s.f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul ţesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte şi convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buştean. [pl. şi:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”