- derula
- DERULÁ, deruléz, vb. I. tranz. 1. A desface, a desfăşura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buştean căruia i se dă o mişcare lentă de învârtire în faţa ferăstrăului. – Din fr. dérouler.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A derula ≠ a rulaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDERULÁ vb. v. defila, desfăşura, perinda, prefira, succeda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimederulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg. şi pl. deruleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DERUL//Á derulaéz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. déroulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DERUL//Á pers. 3 se derulaeáză intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfăşura de pe un rulou. /<fr. déroulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDERULÁ vb. I. tr. 1. A desfăşura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa ferăstrăului. / < fr. dérouler].Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DNDERULÁ vb. I. tr. 1. a desfăşura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfăşura, a se succeda. (< fr. dérouler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.