- profan
- PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX '98Profan ≠ sacruTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePROFÁN adj. v. laic.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neiniţiat, nepriceput, neştiutor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprofán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROFÁN profană (profani, profane) 1) şi substantival (despre persoane) Care nu este iniţiat într-un domeniu de activitate; neştiutor; ignorant. Sunt profan în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ţine de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă profană. /<fr. profane, lat. profanus, profana, profanumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROFÁN, -Ă adj., s.m. şi f. 1. Neştiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neştiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ţine de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.