mărit — MĂRÍT1, măriţi, s.m. (înv. şi reg.) Soţ; mire. – lat. maritus. Trimis de claudia, 20.10.2003. Sursa: DEX 98 MĂRÍT2 s.n. (pop.) Măritat1. ♢ loc. adj. De mărit = (despre fete … Dicționar Român
fată — FÁTĂ, fete, s.f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ♢ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat şi care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În… … Dicționar Român
Орашану Николай — (Orăşanu) румынский поэт сатирик (1833 1890); приобрел известность статьями и стихотворениями против Карла I (в начале 70 х гг.). Главные его произведения: Tîrgul cu idei sau buletinul Cişmigiului (1857), Botezul lui Fîl Fîl Son în balta… … Энциклопедический словарь Ф.А. Брокгауза и И.А. Ефрона
Edina Gallovits — (épouse Hall) … Wikipédia en Français
Галловиц-Холл, Клаудиа Эдина — Эдина Галловиц Г … Википедия
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
cu — prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conţinutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: maşinuţă cu motor; d) indică o dependenţă, o legătură: rudă cu mine; e) indică o… … Dicționar Român
dota — DOTÁ, dotéz, vb. I. tranz. 1. A utila o instituţie, o întreprindere etc. cu cele necesare desfăşurării activităţii; a înzestra. 2. A pune la dispoziţia unei instituţii sau unei întreprinderi fondurile băneşti necesare desfăşurării activităţii. 3 … Dicționar Român
dotare — DOTÁRE s.f. Acţiunea de a dota, dotaţie. – v. dota. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOTÁRE s. 1. dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (dotare unei uzine cu cele necesare.) 2. înzestrare. (dotare unei fete de… … Dicționar Român
dotaţie — DOTÁŢIE, dotaţii, s.f. Dotare. ♦ (concr.) Mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva pe calea dotării. [var.: (înv.) dotaţiúne s.f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, onis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOTÁŢIE s. 1 … Dicționar Român
