dota

DOTÁ, dotéz, vb. I. tranz. 1. A utila o instituţie, o întreprindere etc. cu cele necesare desfăşurării activităţii; a înzestra. 2. A pune la dispoziţia unei instituţii sau unei întreprinderi fondurile băneşti necesare desfăşurării activităţii. 3. A da dotă unei fete. 4. fig. A înzestra cu calităţi intelectuale, sufleteşti. – Din fr. doter, lat. dotare.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DOTÁ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A dota o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. şi pop.) a dărui. (A dota o fată de măritat.) 3. v. înzestra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dotá vb., ind. prez. 1 sg. dotéz, 3 sg. şi pl. doteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DOT//Á dotaéz tranz. 1) (întreprinderi, instituţii, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcţiona normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituţie etc.) cu cele necesare. 2. (fig.) A înzestra cu calităţi intelectuale sau sufleteşti. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [cf. fr. doter, lat. dotare].

Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DN



DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituţie, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfăşurării activităţii. 2. (fig.) a înzestra cu calităţi intelectuale sau sufleteşti. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN