bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
băşcălie — BĂŞCĂLÍE s.f. (arg. şi fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în băşcălie sau a face băşcălie (de cineva) = a şi bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – et. nec. Trimis de paula, 12.08.2004. Sursa: DEX 98 BĂŞCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de … Dicționar Român
ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98 CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere … Dicționar Român
forfecătură — FORFECĂTÚRĂ, forfecături, s.f. Forfecare; fig. muştruluială, bătaie. – Forfeca + suf. ătură. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FORFECĂTÚRĂ s. v. forfecare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime forfecătúră s. f., g. d … Dicționar Român
imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… … Dicționar Român
instrucţie — INSTRÚCŢIE s.f. 1. Ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmăreşte însuşirea unei culturi generale şi a unei specializări profesionale; învăţătură; învăţământ; instrucţiune (2). 2.… … Dicționar Român
mustră — MÚSTRĂ2 s.f. v. mostră. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÚSTRĂ1, mustre, s.f. (înv. şi pop.) Exerciţiu militar; instrucţie; manevră. [var.: mústru, múştru s.n.] – Din pol … Dicționar Român
reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… … Dicționar Român
surchideală — SURCHIDEÁLĂ, surchideli, s.f. (reg.) Faptul de a surchidi; sâcâială, hărţuială; muştruluială. ♦ Bătaie. – Surchidi + suf. eală. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 surchideálă s. f., g. d. art. surchidélii; pl. surchidéli Trimis de… … Dicționar Român
