muştruluí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muştruluiésc, imperf. 3 sg. muştruluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muştruluiáscã … Romanian orthography
mustră — MÚSTRĂ2 s.f. v. mostră. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÚSTRĂ1, mustre, s.f. (înv. şi pop.) Exerciţiu militar; instrucţie; manevră. [var.: mústru, múştru s.n.] – Din pol … Dicționar Român
muştruluială — MUŞTRULUIÁLĂ, muştruluieli, s.f. (înv. şi fam.) Acţiunea de a muştrului şi rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muştrului + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUŞTRULUIÁLĂ s. v. admonestare, bătaie, ceartă … Dicționar Român
surchidi — SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. tranz. (reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărţui; a muştrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni. Trimis de oprocopiuc, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 surchidí vb., ind. prez … Dicționar Român
bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… … Dicționar Român
certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… … Dicționar Român
dăscăli — DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl. Trimis de ionel… … Dicționar Român
instrui — INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) pregăti într un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. tranz. (jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând… … Dicționar Român
perdaf — PERDÁF, perdafuri, s.n. Radere de jos în sus, în contra direcţiei în care creşte părul. ♢ expr. (fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
