- perdaf
- PERDÁF, perdafuri, s.n. Radere de jos în sus, în contra direcţiei în care creşte părul. ♢ expr. (fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PERDÁF s. v. luciu, lustru, strălucire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperdáf s. n., pl. perdáfuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERDÁF perdafuri n. Radere contra direcţiei de creştere a părului. ♢ A trage cuiva un perdaf a mustra aspru pe cineva; a muştrului. /<turc. perdahTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXperdáf (perdáfuri), s.n. – 1. Lustru, luciul unei stofe. – 2. Radere în răspăr. – 3. Dojană, ocară. – Mr. pirdahe. tc. (per.) perdah (Roesler 601; Şeineanu, II, 289; Lokotsch 1637), cf. bg. perdah, sb. perdaf. – Der. perdăfui, vb. (a da luciu unei stofe; a certa, a dojeni).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.