instrui

instrui
INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. tranz. (jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INSTRUÍ vb. 1. a învăţa, (rar) a şcoli, (înv.) a certa, a mustrui, a muştrului, a pedepsi. (A instrui elevii.) 2. v. culturaliza. 3. v. studia. 4. a citi, a se cultiva. (Se instrui sistematic.) 5. a (se) iniţia, a (se) învăţa. (A instrui pe cineva într-o disciplină.) 6. v. pregăti. 7. (mil.) (înv.) a şmotri. (A instrui ostaşii.) 8. v. ancheta.
Trimis de siveco, 27.09.2008. Sursa: Sinonime

instruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. instruiáscă
Trimis de siveco, 17.08.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A INSTRU//Í instruiiésc tranz. 1) (persoane) A pune în posesia unor cunoştinţe noi; a face să capete cunoştinţe şi/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăţa; a cultiva; a pregăti; a prepara. 2) (militari) A pregăti după un program special în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta în prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE INSTRU//Í mă instruiiésc intranz. A-şi îmbogăţi cunoştinţele şi/sau experienţa; a se cultiva. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A învăţa, a furniza cunoştinţe (cuiva) într-un anumit domeniu. ♦ refl. A-şi îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa. 2. A face instrucţia unui proces. [pron. -stru-i, p.i. -iesc, conj. -iască. / < fr. instruire].
Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DN

INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-şi) îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa. II. tr. 1. a transmite ostaşilor cunoştinţele de teorie şi practică militară. 2. (jur.) a face instrucţia unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • instruí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. instruiáscã …   Romanian orthography

  • autoinstrui — AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. refl. A se instrui ca autodidact. [pr.: a u ] – Auto1 + instrui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoinstruí vb. (sil. a u to in ) → instrui Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • cultiva — CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. tranz. A lucra pământul spre a l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji şi a recolta plante agricole. 2. tranz. fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câştige sau să… …   Dicționar Român

  • instruire — INSTRUÍRE, instruiri, s.f. Acţiunea de a (se) instrui şi rezultatul ei, cultivare. – v. instrui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INSTRUÍRE s. 1. cultivare, învăţare. (instruire elevilor.) 2. v. culturalizare. 3. iniţiere, învăţare …   Dicționar Român

  • instruit — INSTRUÍT, Ă, instruiţi, te, adj. 1. Învăţat2, cult2, cultivat. 2. (Despre ostaşi) Care şi a însuşit cunoştinţe de teorie şi practică militară. – v. instrui. cf. fr. i n s t r u i t. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Instruit ≠… …   Dicționar Român

  • învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… …   Dicționar Român

  • culturaliza — CULTURALIZÁ, culturalizez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) ridica din punct de vedere cultural; a (se) instrui. – Cultural + suf. iza. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  CULTURALIZÁ vb. a instrui. (A culturaliza masele.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • didacticism — DIDACTICÍSM s.n. Folosire dogmatică a principiilor şi metodelor didactice; tendinţă de a instrui cu orice preţ. – Didactic + suf. ism. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIDACTICÍSM s. tezism. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • muştrului — MUŞTRULUÍ, muştruluiesc, vb. IV. tranz. 1. (înv.) A deprinde soldaţii cu exerciţiul militar; a instrui. ♦ p. ext. A instrui, a învăţa cu asprime; a struni. 2. (fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Mustru + suf. ului. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • pedepsi — PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greşeală sau o infracţiune săvârşită; a condamna, a osândi. 2. tranz. şi refl. fig. (înv. şi reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”