pedepsi

pedepsi
PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greşeală sau o infracţiune săvârşită; a condamna, a osândi. 2. tranz. şi refl. fig. (înv. şi reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

A pedepsi ≠ a ierta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PEDEPSÍ vb. 1. (jur.) a sancţiona. (L-a pedepsi cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ştrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a pedepsi exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a pedepsi Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi pedepsi pentru ingratitudinea ta.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, creşte, educa, forma, instrui, învăţa, munci, schingiui, tortura, trudi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pedepseáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PEDEPS//Í pedepsiésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PEDEPS//Í mă pedepsiésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri "a munci". Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, gr., 113), bg. pedepsvam "a pedepsi"; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluţia este normală; cf. disciplinar şi v. fr. "chastiier" "a instrui". Der. pedeapsă (var. pideapsă), s.f. (osîndă; înv., educaţie, instrucţie), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s.f. (Mold.) "epilepsie", probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucişarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepseşte).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • sancţiona — SANCŢIONÁ, sancţionez, vb. I. tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziţie, un act printr o semnătură autorizată, pentru a i da valabilitate; p. gener. a încuviinţa, a statornici, a consfinţi. 2. A aplica o sancţiune (2); a… …   Dicționar Român

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • condamna — CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav… …   Dicționar Român

  • decima — DÉCIMA1 s.f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili. – cuv. lat. Trimis de dante, 30.04.2008. Sursa: DEX 98  DECIMÁ2, decimez, vb. I. tranz. 1. (În Roma antică …   Dicționar Român

  • exila — EXILÁ, exilez, vb. I tranz. A condamna le exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baştină sau din ţară). [pr.: eg zi ] – Din fr. exiler. Trimis de Joseph, 13.09 …   Dicționar Român

  • inflige — INFLÍGE, inflíg, vb. III. tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inflíge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. inflíg …   Dicționar Român

  • osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… …   Dicționar Român

  • poticălire — poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe;… …   Dicționar Român

  • punitiv — PUNITÍV, Ă, punitivi, e, adj. (livr.) Care pedepseşte; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif. Trimis de ana zecheru, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  PUNITÍV adj. v. pedepsitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  punitív …   Dicționar Român

  • bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”