- decima
- DÉCIMA1 s.f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili. – cuv. lat.Trimis de dante, 30.04.2008. Sursa: DEX '98DECIMÁ2, decimez, vb. I. tranz. 1. (În Roma antică şi evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.Trimis de dante, 30.04.2008. Sursa: DEX '98DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a decima oamenii.) 2. v. masacra.Trimis de siveco, 30.04.2008. Sursa: Sinonimedécima (dijmă) s. f.Trimis de siveco, 30.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficdecimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. şi pl. decimeázăTrimis de siveco, 30.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficDECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani şi în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldaţi prin tragere la sorţi. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].Trimis de LauraGellner, 30.04.2008. Sursa: DNDECIMÁ vb. tr. 1. (la romani şi în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldaţi, prin tragere la sorţi. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)Trimis de raduborza, 30.04.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.