poticălire

poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe; a înşela, a păcăli

Trimis de blaurb, 05.01.2008. Sursa: DAR