- băşcălie
- BĂŞCĂLÍE s.f. (arg. şi fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în băşcălie sau a face băşcălie (de cineva) = a-şi bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – et. nec.Trimis de paula, 12.08.2004. Sursa: DEX '98BĂŞCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebăşcălíe s. f., art. băşcălía, g.-d. băşcălíi, art. băşcălíei; pl. băscălíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBĂŞCĂLÍE f. pop. : A lua pe cineva în băşcălie a-şi bate joc de cineva. [art. băşcălia; G.-D. băşcăliei; Sil. -li-e] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbăşcălíe (băşcălíi), s.f. – Muştruluială. ţig. baštali "şa (de călărit)" (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette şi, în parte, cu rom. înşela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la băşcălui, de la başcă. – Der. băşcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beşteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puţin succes din mag. bestya "animal".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.