mucalít — adj. m., pl. mucalíţi; f. sg. mucalítã, pl. mucalíte … Romanian orthography
pehlivan — PEHLIVÁN, pehlivani, s.m. 1. (înv.) Personaj comic (acrobat, jongler, saltimbanc, scamator etc.) în reprezentaţiile de circ, la diferite serbări etc. 2. (fam.) Epitet dat unui bărbat şiret, şarlatan, escroc. 3. (fam.) Om glumeţ, mucalit, poznaş.… … Dicționar Român
glumeţ — GLUMÉŢ, EÁŢĂ, glumeţi, e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaş, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Trimis de gall … Dicționar Român
hâtru — HÂTRU, Ă, hâtri, e, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (Om) glumeţ, mucalit, poznaş. 2. (Om) isteţ, deştept. ♦ (Om) şiret, viclean. – Din ucr. chytryj. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Hâtru ≠ prost Trimis de siveco, 12.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
nastratinesc — NASTRATINÉSC, EÁSCĂ, nastratineşti, adj. Ager, isteţ şi mucalit. – Din n. pr. Nastratin [Hogea] + suf. esc. Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX 98 nastratinésc adj. m., f. nastratineáscă; pl … Dicționar Român
opşegos — OPŞEGÓS adj. v. sfătos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime opşegós, oásă, opşegóşi, oáse, adj. (reg.) 1. sfătos, mucalit. 2. obraznic. Trimis de blaurb, 16.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
poznaş — POZNÁŞ, Ă, poznaşi, e, adj. 1. (pop. şi fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeţ, mucalit, şugubăţ, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant … Dicționar Român
scuril — scuríl, ă, adj. (înv.) de bufon; mucalit, caraghios. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
